LANTURI DE TRANSMISIE SI DE TRANSPORT

Transmisia prin lant este utilizata la antrenarea a doua sau mai multe roti de lant prin contactul dintre dintii rotilor de lant si rolele (bucsele, bolturile) zalelor lantului. Lanturile sunt compuse dintr-un sir de elemente asemanatoare (inele, zale, verigi, placi) articulate între ele.

Transmisia prin lant se utilizeaza în cazurile în care distanta dintre arbori este prea mica pentru a putea fi utilizata transmisia prin curele sau prea mare pentru a putea utiliza angrenajele. Ea este de asemenea indicata atunci când se cere transmiterea unor momente de torsiune mari, cu mentinerea raportului de transmitere constant.

Transmisiile prin lant prezinta o serie de avantaje, cum ar fi: încarcare redusa pe arbori, randament ridicat (η = 0,86 ... 0,98), gabarit redus datorita posibilitatii înfasurarii pe roti cu diametre mici mai ales în cazul lanturilor cu zale scurte, functioneaza si în conditii grele de exploatare (praf, coroziune), transmit puteri relativ mari etc.

Dintre dezavantaje se amintesc: este o transmisie rigida, produce vibratii si zgomot, necesita o întretinere mai pretentioasa decât transmisiile prin curele, au viteze relativ mici (v < 30 m/s).

Gama de puteri pentru care se poate utiliza transmisia prin lant este foarte vasta, viteza unghiulara pâna la 500 rad/sec, distanta axiala pâna la 8 m si rapoarte de transmitere i ≤ 7.

Clasificarea lanturilor articulate este prezentata în STAS 2577 si cuprinde urmatoarele tipuri:

în cazul unor sarcini mari se folosesc lanturile cu mai multe rânduri de zale executate din aceleasi elemente ca si cele cu un singur rând, însa cu bolturile de lungime mai mare. Numarul de rânduri poate fi 2 sau 3.

Lanturile sudate se executa din zale din otel rotund sau cu zale mixte confectionate si din otel rotund si din otel lat (platbande). Cel mai des utilizate sunt lanturile calibrate, care se înfasoara pe roti profilate. Lanturile cu zale mixte au avantajul ca presiunea specifica dintre suprafetele de contact este mai mica. De asemenea permit o montare mai usoara e organelor de lucru.

Criteriul de baza care sta la baza sigurantei în exploatare a lantului este comportarea la uzura, deoarece uzura articulatiilor duce la marirea lungimii lantului si, în consecinta, la o functionare necorespunzatoare. Alungirea admisibila a lantului este de 1,5 ... 2,5%.

Ca materiale utilizate la constructia elementelor transmisiilor prin lant se disting:

Lanturile de transmisii si cele de transport sunt prevazute de obicei cu întinzatoare pentru a asigura forma si tensiunea necesare functionarii. Un lant se considera suficient întins atunci când la o apasare cu mâna va capata o sageata de 12 ... 25 mm. Rotile si rolele de întindere (foarte des folosite) se aplica, de obicei, pe ramura condusa, mai aproape de roata mare sau în apropierea rotii mici daca actioneaza pe fata exterioara a transmisiei.

Exista o gama foarte variata de întinzatoare. Dintre acestea se pot aminti:

Alegerea întinzatoarelor se face în functie de tipul lantului, sarcina pe care acestea trebuie sa o dezvolte, de dimensiuni, de regimul de functionare, posibilitatea de montare etc.

Ungerea lanturilor se face prin imersiune în baie de ulei sau, periodic, cu unsoare consistenta. Pentru transmisii cu lant cu v < 3 m/s se recomanda ungerea cu unsoare consistenta pentru rulmenti STAS 1608. Lanturile care lucreaza la viteze peste 3 m/s se ung cu uleiuri minerale.

© Power Belt